​Sunt oameni care au visat să ajungă pe Lună, alții să trimită mașini în spațiu; eu am visat să ajung în Maroc. Vreo treizeci de ani mi-au trebuit până l-am vizitat, fără să știu când a trecut atâta așteptare. Apoi, s-a întâmplat.

​

Anul trecut am petrecut vreo două săptămâni în Maroc, l-am străbătut de la nord la sud și de la est la vest, atât cât am putut. Încă au rămas locuri în care n-am ajuns și pe care sper să ajung să le văd. Dacă nu, sunt împăcată. Am văzut părțile sale cele mai frumoase.

​

Marrakech-ul m-a uimit încă din aeroport. Grămezi de turiști se înșiruiau în fața cabinelor pentru controlul pașapoartelor, grămezi care nu scădeau, ci creșteau pe măsură ce înaintam spre ieșire. Nu mi-am amintesc să fi văzut atât de multă lume într-un aeroport din lumea, dați-i voi un număr, eu zic lumea de dincolo de Europa.

​

De la aeroport spre cazare drumul a durat cam cât durează un astfel de drum, poate chiar mai mult, din cauza mașinilor, oamenilor și măgarilor care se întrepătrundeau haotic într-o noapte ploioasă de octombrie.

​

Dimineața a fost luminoasă, cam rece pentru gustul meu, plină de mirosuri, clădiri, oameni, mișcare. În Marrakech totul e în mișcare de la răsărit până la apus. Piața Djema el Fnaa pare un perpetuum mobile ignorat de fizicieni, doar de turistul care rămâne cu gura căscată la tot spectacolul. Dar cum Marrakech-ul nu e singura atracție a Marocului, am inclus kasbah-ul Ait Ben Haddou și portul de la Altantic - Essaouira, ambele parte din patrimoniul UNESCO. 

​

În cele cinci zile ale noastre în Maroc vom intra în contact cu o cultură pe care poate o știm din legendele urbane occidentale cu marochini, din vorbele purtate de pe buzele altor călători care au aflat de berberi, despre locuri pe care le-ai văzut în filme, le-ai aflat din povești sau pe care nu le-ai visat niciodată. 

​

Vino alături de noi să explorăm Marrakech-ul, să îl lăsăm să ne surprindă și să ne fascineze cu poveștile spuse de ghidul nostru local!

​

Andreia